Bulevardul Tomis

Primaria (1921)

Farul si Bulevardul

Strada Carol si Hotel Regal

Strada Stefan cel Mare

“Le putem vorbi ţăranilor despre egalitate? Nu, acest lucru iese din discuţie, pentru că în acest caz, ei ar stabili să revendice aceleaşi drepturi cu ale muncitorilor, lucru care ar fi în totală contradicţie cu dictatura proletariatului. În acelaşi mod, putem vorbi despre egalitatea muncitorilor? Nu, acest lucru iese din discuţie de asemenea, pentru cazul în care, să zicem, un comunist şi cineva care nu este membru de partid şi care fac aceeaşi muncă, diferenţa constă că primului i se plateşte de două ori salariul celui din urmă. Să fie recunoscută egalitatea ar permite ca cei care nu sunt membri de partid să ceară aceeaşi plată, aşa cum primeşte un comunist. Este asta acceptabil, tovaraşi? Nu, nu este. Putem face apel la egalitate între comunişti, atunci? Nu, nici acest lucru, pentru că ei ocupă de asemenea, poziţii diferite, în termeni de drepturi şi situaţii materiale deopotriva.”

Pe baza unor astfel de consideraţii, Kalinin a concluzionat că utilizarea termenului de “egalitate” de către Zinoviev, ar fi fost doar demagogică şi dăunătoare. În replică, Zinoviev, la rândul său a spus congresului că, în timp ce el a vorbit de egalitate s-a referit la ea într-un sens total diferit. Pentru el, tot ce ar fi avut în minte a fost “egalitatea socialistă”, care este egalitatea ce ar putea să vină într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Pentru moment, pâna va veni timpul revoluţiei mondiale să aibă loc şi cum nu este nicio cale de a afla când va avea loc, nu poate fi vorba de nicio egalitate. În special, nu ar putea exista o egalitate în drepturi, pentru că astfel ar exista riscul să glisăm în direcţia deviaţiilor “democratice” foarte periculoase.

Această înţelegere a noţiunii de egalitate nu a fost scrisă într-o rezoluţie a congresului. Dar în esenţă, cele doua tabere care s-au ciocnit la congres au convenit în ceea ce priveşte ideea de egalitate ca fiind intolerabilă.

Anterior, şi nu cu mult timp în urmă, bolşevicii au vorbit o limbă destul de diferită. Sub stindardul egalităţii au operat în timpul marii revoluţii ruse, pentru a răsturna burghezia, în acord cu muncitorii şi ţăranii, pe cheltuiala cărora au crescut controlul politic asupra ţării. Sub aceste culori, după opt ani de cârmuire asupra vieţilor şi libertăţilor muncitorilor fostei Rusii – de acum cunoscută sub numele de “Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”, ţarii bolşevici au încercat să convingă muncitorii “Uniunii” (asuprite de ei), precum şi pe muncitorii din alte ţări (pe care încă nu le controlează), că dacă au persecutat, au lăsat să putrezească în temniţă sau au deportat şi ucis pe duşmanii lor politici, acest lucru a fost făcut exclusiv în numele revoluţiei, pe bazele sale egalitariste (care, chipurile, au fost introduse în revoluţie), pe care inamicii lor se presupune că doreau să le distrugă.

Se vor implini în curând opt ani de când sângele anarhiştilor a început să curgă din cauza refuzului lor de a se pleca servil în faţa violenţei sau cinsimului celor care au preluat puterea şi în faţa faimoasei lor ideologii mincinoase şi a iresponsabilităţii lor totale.

În acest act criminal, un act care nu poate fi descris altfel decât ca o sete de sânge a zeilor bolşevici, cele mai bune vlăstare ale revoluţiei au pierit, deoarece erau exponenţii cei mai fideli ai idealurilor revoluţionare şi deoarece nu puteau fi mituiţi să le trădeze. În apărarea sinceră a perceptelor revoluţiei, aceşti copii ai revoluţiei au încercat să se apere de nebunia zeilor bolşevici şi să găsească o cale de ieşire din această fundătură, în aşa fel încât să realizeze o cale spre adevărata libertate şi o egalitate reală a muncitorilor.

Potenţaţii bolşevici au realizat repede că aspiraţiile acestor copii ai revoluţiei vor schimba destinul pentru nebunia lor şi mai presus de toate pentru privilegiile pe care cu îndemânare le-au moştenit de la burghezia răsturnată, apoi perfidia a crescut în putere spre avantajul lor. Pe aceste baze ei i-au condamnat la moarte pe revoluţionari. Oameni cu suflete de sclavi i-au susţinut în acestea şi sângele a curs. În ultimii opt ani s-a scurs şi în numele a ce, ne putem întreba? În numele libertăţii şi egalităţii muncitorilor, spun bolşevicii, continuând să extermine mii de revoluţionari fără nume, luptători pentru revoluţia socială, etichetaţi ca “bandiţi” şi “contra – revoluţionari”.

Cu această neruşinată falsitate, bolşevicii au ascuns adevărata stare de lucru din Rusia, de ochii muncitorilor din întrega lume, în mod special falimentul lor total în privinţa construirii socialismului, atunci când acesta este mult prea evident tuturor acelora care au ochi să vadă.

Anarhiştii au alertat muncitorii din fiecare ţară în timp util despre crimele bolşevicilor în revoluţia rusă. Bolşevismul întruchipează idealul unui stat centralizat, s-a revelat pe sine ca inamicul de moarte al spiritului liber al muncitorilor revoluţionari. Recurgând la măsuri fără precedent, a sabotat dezvoltarea revoluţiei şi i-a murdărit onoarea şi cele mai frumoase aspecte. Deghizat cu succes, îşi ascunde faţa reala de privirile muncitorilor, trecând drept campion al intereselor lor. Numai acum, după o domnie de opt ani, flirtând tot mai mult cu burghezia internaţională, începe el să pună deoparte masca revoluţiei şi expune lumii muncitoare faţa unui exploatator rapace.

Bolşevicii au abandonat ideea de egalitate, nu doar în practică ci şi în teorie, datorită enunţului că ea i-ar putea lovi, fiind periculoasă acum. Acest lucru este destul de uşor de înţeles, deoarece întrega lor cârmuire depinde de o noţiune diametral opusă, pe o inegalitate pătrunzătoare, întreaga groază şi relele pe care le-au îngrăşat pe spatele muncitorilor. Să sperăm că muncitorii din fiecare ţară pot trage concluziile necesare şi, la rândul lor, vor termina cu bolşevicii, acei exponenţi ai ideii de sclavie şi asupritori ai muncii.

SURSA : http://salpetru.wordpress.com

Va las sa comparati  plagiatura lui Florin Salam cu melodia originala :

• Se inchina la acelasi Dumnezeu ca si crestinii sau evreii.
• Recunosc aceiasi profeti din vechiul testament ca si crestinii sau evreii.
• Nu-l recunosc pe Isus ca si mantuitor, dar il recunosc ca mesager al Domnului.
• Islamul, ca si crestinismul, e o religie a pacii.

Atunci de ce credinciosii se infig cu avioane in zgarie nori, se arunca in aer dimpreuna cu autobuze sau explodeaza in piata publica la ore de maxima audienta?

Recunosc, nu orice fel de credincios, doar fanaticii. Dar e chiar asa de greu sa devii fanatic daca esti dispus sa crezi in lucruri supranaturale si asculti vorbind un bun orator? Din istorie stim ce poate face dintr-o societate un bun orator. Hitler i-a convins pe nemti sa aleaga dictatura, Stalin si-a convins poporul muritor de foame ca se afla pe culmile progresului, Fidel Castro e adorat in Cuba, iar Vadim aproape a ajuns presedinte.

Diversi credinciosi imi povestesc despre “preoti cu har”, care dealtfel sunt niste oameni extraordinari. Vorbesc frumos si convingator, sunt pacifisti si inteleg problemele lumesti. Dar, constient sau nu, ei nu fac decat sa valideze mesajele fanaticilor. Odata ce un om e dispus sa creada in miracole si paranormal, e usor sa-l convingi ca lucrarea entitatii negative – Satana – se gaseste la tot pasul.

Sunt preoti care vorbesc de iertare, preoti care vorbesc despre apropierea apocalipsei, preoti care fac exorcizari si preoti care vorbesc despre datorie religioasa. Paradoxul e ca toti au dreptate in felul lor. Iar fanaticii vor ajunge sa-i asculte pe cei din urma si vor dori sa verse sange in numele a ceea ce el considera adevar de netagaduit. Iar prin preot inteleg orice purtator de sutana, cearsaf sau costum ce vorbeste in numele entitatii atotputernice, atotstiutoare si omniprezente.

Si totusi, de ce? Pentru ca e in natura umana sa cautam solutii radicale. Sa taiem in carne vie cu briciul lui Occam pentru a ajunge la solutia dorita. Iar daca aveti impresia ca numai musulmanii sunt capabili de terorism si de fapte demne de oprobiu public, va inselati. Armata Republicana Irlandeza e o organizatie de crestini, la fel si Ku Klux Klan, iar Davidienii din Waco, Texas erau supercrestini. Veti zice ca nu se aplica in Romania, pentru ca organizatiile citate sunt ba catolice, ba o adunatura de dobitoci, ba adventisti. Corect, dar Garda de Fier avea printre membri preoti de seama, iar pe site la Noua Dreapta (organizatie neo-fascista) scrie “Pentru Dumnezeu, Neam si Tara”.

Incetati sa va amagiti, orice religie poate produce fundamentalisti. Fundamentalistii sunt dispusi sa moara in numele a ceea ce ei cred a fi adevarat. Problema e ca in general nu vor sa se duca singuri.

Cu sau fara religie, oamenii buni fac lucruri bune, iar oamenii rai fac lucruri rele. Dar pentru ca oamenii buni sa faca lucruri rele e nevoie de religie – Steven Weinberg.

SURSA : http://www.scarlat.ro/terorism-si-religie.html

Vizionare documentar subtitrat in romana

Website CNT Confederación Nacional del Trabajo ( Confederatia Nationala a Muncii) organizatia principala anarho-sindicalista ce a condus revolutia spaniola.
http://www.cnt.es/

http://en.wikipedia.org/wiki/Confederaci%C3%B3n_Nacional_del_Trabajo

Revolutia Spaniola (in engleza)
http://en.wikipedia.org/wiki/Spanish_…

SURSA: http://iasromania.wordpress.com/

Number 2. Executia lui Nicolae Ceausescu si  Leana Ceausescu ( mare cacacioasa de renume mondial)

Number 3. Executia lui Benny “Benassi” Mussolini cacaciosul sef si arhitectul suprem al cacaciosilor fascisti de pretutindeni.

Asadar, grupurile planifica munca si imparta sarcinile. In lipsa unui sef nu trebuie sa asteptati ordine, trebuie doar sa consimţiti cu colegi de munca ce trebuie facut. Adunarea generala coordoneaza programul de lucru si alocarea resurselor pentru proiectele de grup. De asemenea, aceasta reprezinta modul in care care grupurile de lucru schimba informatii si afla ce se intampla la locul de munca, in ansamblu. Adunarea generala coordoneaza bugetul, contabilitatea, cumpararea si vanzarea si in acest fel productia se bazeaza pe necesitatea produselor si serviciilor la locul de munca. Angajarea se face atunci cand adunarea generala a muncitorilor cade de comun acord ca mai este nevoie de forta de munca. Salariile sunt decise in adunarile generale, muncitori  pot alege sa ia fiecare o parte egala sau sa fie platiti cu ora. Fara actionari si sefi,  majoritatea profiturilor sunt descentralizate si se duc in afacere sau la muncitori. Prin imputernicirea angajatilor, eficienta si responsabiliatea la locul de munca creste, deoarece angajati sunt responsabili fata de colegi lor si fata de ei insisi. Fara sefi sau manageri, angajati dezvolta un sentiment de solidaritate si autonomie, cooperarea devenind mecanismul afacerii. Un alt aspect pozitiv al autogestiunii, pe langa eficientizarea muncii este si faptul ca profitul muncii ajunge direct la cei care l-au produs, astfel elimina si alienarea muncii cauzata de modul de productie traditional. Obiectul produs de munca nu mai apare in fata muncii ca o entitate straina,ca o putere independenta. Realizarea muncii numai apare  ca o privare a muncitorului,obiectivizarea aparand ca o pierdere sau sclavaj fata de obiect,corespunzătoare unei “alienari”,ca o expropiere. Omul numai se degradeaza la rangul de instrument al obiectului,fiind redus la rangul de animal,prin supunerea omului la o putere inumana, deoarece in autogestiune omul si produsul muncii  sunt unul si acelasi.

Forma de autogestiune prezentata in acest articol este in mare si generalizata, principiul este autogestiunea, formele prin care se implementeaza sunt diverse si depind de fiecare loc de munca si de fiecare colectiv in parte. Autogestiunea sau “workers self management” are o istorie si o practicalitate mare si nu reprezinta doar o viziune micro-utopica. Majoritatea cooperativelor moderne ce nu apartin de stat sau patronat  sunt autogestionate si autonome.  Statisticile arata ca :

- peste 800 de milioane de oameni sunt membri ai unei cooperative autogestionate .

- Cooperativele autogestionate ofera 100 de milioane de locuri de munca la nivel mondial, cu 20% mai mult decat intreprinderile multinationale. Sursa statisticilor  : International Cooperative Alliance (www.ica.coop)

Cateva exemple de intreprinderi autogestionate :

Corporatia Cooperativa Mondragon( Spania ) este o federatie de cooperative bazata in regiunea Basque  cu 85.066 de angajati si cu castiguri anuale de 14.780 de milioane de euro, furnizand 3.6% PIB din regiunea Basque, fiind considerata cea mai de succes cooperativa si intreprindere din Spania.

http://www.mondragon-corporation.com/language/en-US/ENG.aspx

http://en.wikipedia.org/wiki/Mondragon_Corporation

Hotel Bauen ( Argentina) este un hotel de 4 stele bazat pe autogestiune si condus de catre angajati. http://www.bauenhotel.com.ar/

SURSA : http://iasromania.wordpress.com/